Uneori, a trai in Romania este cu adevarat halucinant. Judecand realist si cat se poate de obiectiv, este greu sa admiti ca, traind in Romania, s-ar putea sa traiesti degeaba, sa traiesti fara sa schimbi ceva in bine in lumea in care te misti. Si asta, pentru ca Romania nu este o America sau macar o altfel de America, unde poti sa te amagesti, odata ce ai pus piciorul, ca mai umbla cainii cu covrigi in coada macar pe la colturile bulevardelor perpendiculare.
Romania iti taie din start astfel de imagini, lasandu-te gol pusca in fata cotidianului si oricat te-ai zbate sa muti gropile din strazi din loc si sa scoti algele din Marea Neagra cu galetuta, stradania ti-e demna de un adevarat Sisif. Romanica noastra nu lasa loc de interpretari demne de Fat Frumos din poveste. Nu, ca simplu cetatean ai slabe sanse sa reusesti sa schimbi ceva. Pentru schimbari, in Romania trebuie sa fii dotat cu o trusa intreaga de pile, cu un portmoneu de nabab si cu un tupeu à la Becali. Trebuie sa stii sa treci peste cadavre si sa ai obrazul gros ca musamaua ce se vinde cu 4 lei metrul in piata, altfel planurile tale sunt sortite esecului. Trebuie sa fii orb la priviri pline de repros si surd la durerile celor pe care ii calci in picoare. Asadar, o adevarata tolba indesata cu de toate si
